March 11th, 2010
Deci nu ma ajutati cu nimic cu plantatia mea. Am doar 3 cani de cafea in conditiile in care raman fara timp si concurentii mei deja dau petrecere in pijamale cu toata canile adunate de ei. Uite aici:
Fiecare cana e o sansa in plus! E ca si cand as munci sa transfom 6 din 49 in 10 din 49.
si nah, de ce ma apuca disperarea. Uite-ma pe mine:
Am aflat ca altii au renuntat. Eu nici macar nu ma gandesc. Stiu ca am sa pot. Cu ajutorul vostru.
Credeti ca pot cultiva, recolta, usca, praji, macina, deshidrata si prepara de una singura?! Sau ca face cineva asta pe gratis in timpurile astea crizate? Nu se poate asa ceva. Am nevoie, ca si tara, de specialisti si bani. Si timpul se scurge. Inainte si nu inapoi.
E drept ca nu dau mass-uri de 3 ori pe zi dar am creat o cauza pe facebook cu multi sustinatori. Puneti un reminder! Un click zilnic ma ajuta sa merg mai departe! Am nevoie de ajutor si este atat de simplu sa o faceti!
Le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care isi amintesc zi de zi de mine si mai dau un click.
Posted in Uncategorized | No Comments »
March 11th, 2010
O leapsa de la
evergeen, efervescenta noastra.
Mi-a luat ceva timp pentru ca nu m-am gandit niciodata foarte serios daca am sau nu principii in viata dupa care ma ghidez. Poate unul singur: ma adaptez usor. Dar mi-am propus sa ma organizez si mi-am scormonit mintea ca sa inteleg cam care ar fi ideile principale regasite de-a lungul existentei mele terestre. Cam asta a iesit:
1.
Ma adaptez usor
de fapt ma vaicaresc mult dar e un proces rapid.
2. Nu mint: In general, prefer sa cred ca, pentru a proteja anumite sentimente pe care nu are vreun sens sa le rascolesc, reusesc sa omit unele aspecte. Dar nu mint. In plus, am memoria proasta si o minciuna buna presupune ca trebuie sa tii minte ce ai spus. E prea complicat.
3. Tolerez: Am o capacitate uimitoare de a accepta si tolera in jurul meu oameni extrem de diversi, idei si opinii, manifestari si reactii. Trebuie sa ma calci rau pe bataturi ca sa nu mai vreau sa te vad. Evenimentele recente mi-au demonstrat ca am un grad ridicat de toleranta la prostie dar foarte mic la cei care se mint singuri.
4. Totul este posibil: Trebuie doar sa iti doresti cu adevarat (treba e verificata de nspe’ ori de subsemnata)
5. Las mereu loc de un buna ziua. Lumea e mica. Mereu si oriunde.
6. Respect . Cam tot ce se poate respecta. In general, spatiul fiecaruia. Nu ma deranja si nu te deranjez. Simplu, nu?
7. Aleg.Am acesta optiune. Mereu. Cateodata imi place asta. Alteori ma sperie. Dar sunt constienta de asta.
8. Partea goala a paharului: un pesimist e doar un realist bine informat.Mereu vad si worst case scenario. Ma pregatesc din timp pentru cea mai grea situatie si caut solutii. Daca totul iese perfect e bine. Sigur ma pot adapta in timp util.Dar dac iese nasol as vrea sa ma prind din timp. Nah, asa e cand stai de mult timp pe picioarele tale.
9. Vorbesc mult dar nu spun nimic. E o arta. Ca si in politica. Oamenii ma si platesc pentru asta cateodata. Din pacate a devenit gest reflex in viata de zi cu zi.
10. Nu am incredere in oameni. Din principiu. Mai intai suflu in iaurt.
Posted in Uncategorized | No Comments »
March 10th, 2010
Posted in Uncategorized | No Comments »
March 4th, 2010
mi-am tras lentile de contact.temporar.nu vad nimic la calculator. tot temporar.sper.da’ in rest….ca in tinerete: vad furnica de pe rama din ciocul vrabioarei de peste gard.pentru ca da, ar trebui sa fiu ochelarista (non stop) dar practic rar acest sport.
dupa multe discutii mi-am luat sufletul la purtator si m-am dus la tanti dr oftalmolog sa intreb daca e posibil sa dau cateva mii de euro pe o operatie care sa ma scape de astigmatismul miopic din posesie. nu e grav, veti zice, la minusculele dioptrii pe care le am. dar lumea se bazaie la mine cand nu recunosc oameni care trec pe langa mine pe strada, nu vad numarul masinii din fata si nici o sansa sa reusesc sa citesc vreo reclama sau afis (asta mi-era paguba de fapt) daca nu port ochelarii.
si e incomod cu aragazul pe nas in fiecare zi 8 ore la calculator si mai apoi… inca nu am invatat sa ma pup cu ei pe nas (ca ochelaristii stiu sa ma pup;)), mi se aburesc de la rece la cald, nu mai pot sa adorm la televizor ca e incomod si asa mai departe.
si ce-mi zice tanti dr: aaah nu esti de operatie! bagam lentile. bagam. degete in ochi. aaaa. …. am ochii mari. si nu au astia pe masura mea. mi le-a pus pe cele mai mari si cica sunt mici. eu ii ziceam ca simt ca nu stau bine dar neam sa ma creada pana cand nu mi-a bagat lumina in ochi. si mi-a zis ca seman cu ea (in timp ce isi marea ochii la mine si m-am speriat! doamne, nu! chiar avea irisul mare!). dar a fost draguta. mi-a dat moca (imi place atitudinea asta!) o pereche de siliconate pentru 2 saptamani. sa ma distrez! si dupa aceea mai vorbim.
am dat si o tona de bani pe juma de kil de apa speciala sa le spal.sau sa ma spal pe degete dupa ce mi le bag in ochi. ca asta fac. si dimi si seara.
ideea e ca..exact acolo unde am nevoie de ochi nu pot sa ii folosesc acum: la calculator. adica toata ziua. si ma incapatanez. poate ma acomodez. si vad…asa, cu nasul lipit de ecran.ceva.
aaa si stiati ca au fata si dos lentilele?! dar cel mai nostim e ca trebuie sa ai privirea agera taman inainte sa ti le bagi in ochi ca sa iti dai seama pe ce parte sunt. ca daca nu le pui bine din prima e chin. iar le scoti (cu degetele’n ochi) si iar le bagi (urmand sistemul). ele siliconate si transparente, tu chior pregatindu-te sa le infigi pe corneee…nah distractie!
Posted in Uncategorized | 2 Comments »
