provinciala.ro

Pasionatii si cunoscatorii stie…mi-a explicat un drag de prieten ca era vb
de un 2CV si mi-a dat si niste poze.

 

 

Aseara pe cand ne intorceam acasa dupa o copioasa masa la unul din acele restaurante-cantina
din Bucuresti, unde mananci “ca la mama acasa” dar doar daca ai rezervare…, aiurea dar real; deci aseara, am simtit un strop de invidie.Pe  soseaua impanzita
de masini straine ultimul model (balene ratacite pe strazile noastre gropuite)a
aparut …ea.

O masina clasica , genul celei pe care o conduce Crouchot in Jandarmii ( un CX
,care se si decapoteaza, daca am inteles eu bine), cu numar de Sibiu ( bunicii
mei ce mai faceti voi oare?mi-e dor de voi si mi-e rusine de lunga mea absenta
din casa ce-mi pastreaza atatea amintiri insorite sau dumnezeiesc inzapezite) .

Masina se afla intr-o stare excelenta si se misca gratios in randul metalizat
ale suratelor futuriste.La volan, o blonda cu parul prins in coc, finutza si cocheta
(pentru prima data nu am avut nimic de obiectat impotriva acestei culori).Si brusc
m-a strafulgerat stropul de invidie si admiratie.Femeia aceea avea chipul senin
si zambitor..trasaturi fine si bine conturate ,clasa,  o atitudine desprinsa de
cotidianele arogantze.M-am simtit binecuvantata sa privesc in fata mea pe sosea
 vreme de cateva minute acest “cuplu” care parea desprins dintr-o lume paralela
.M-a binedispus si mi-a dat speranta .Ciudat , nu?!

Se vedea clar ca masina costase ceva , fiind in buna stare de functionare si
in buna forma.Pun pariu ca drumul de la SB la Buc pe rotile acelea subtiri a fost
o adevarata aventura, mai ales in curbe , unde ai putea cu usurinta sa observi
dezavantajele vechiului tipar (caroseria care acoperea jumatate din roata-ma rog…chiar
nu sunt un specialist!)

Dar m-a bucurat sa vad ca exista oameni cu bani  (mai ales femei ) care au curajul
sa-si indeplineasca visele, sa fie altfel , sa traiasca fara snobism in lumea
lor (pe care si-o permit).

Si am invidiat ideea de a te folosi de o astfel de masina nu la drum lung  ci
in oras pentru cumparaturi. Micutza si sexi, simpla  si cu un portbagaj suficient
ar fi fost ideala pentru orice tip de parcare si trendsetteritza pentru toate
grupurile gen “sex&the city” (si subliniez gen)care populeaza terasele, restaurantele
si cluburile, sufocandu-mi mie pofta de mancare .

Concluzi: nu mai vreau ATV si nici nu mai tanjesc dupa o seria a 7-a ca pana
acum-vreau un Cx cochet!

    Saptamana asta…parca nu se mai termina.Thank god is casual friday si port
cu mandrie blugii mei lejeri, adidasii mei kinki, parul ushor dezordonat prins
intr-un elastic, nu sunt machiata si ..amintindu-mi de ultimele 7 zile-cah!Si
blog-uiesc si blog-uiesc, ignorand orice alta tentatie

Parca nu se mai termina saptamana asta, am tras de fiecare secunda si minut,
tot incercand sa trisez timpul, sa trag chiulul din lumea asta sa ma prefac ca
nu am nimic altceva ma bun de facut decat sa prestez fizic asteptarea.

M-am simtit toata saptamana ca pe ultima suta de metri  a unei interminabile 
curse si imi doream sa ating finish-ul ca si cand acolo m-ar fi asteptat cine
stie ce surpriza  (Rachel Starr-Till there was you)

Si am ajuns si imi regasesc singuratatea autoimpusa si ma gandesc daca nu e mai
bine sa nu ma mai prefac sa fiu  eu-copilul care nu vrea sa-si asume responsabilitati,
sa prezinte rapoarte, sa-si planifice cariera.

Nu-mi plac planurile cincinale si evaluarile de risc.Mi-am trait mereu clipa
in felul meu si slava domnului ca anul acesta am avut atat de multe rasturnari
de situatie (si le-am facut fata cu bine, zic eu).Vreau sa reincep sa traiesc 
mii de clipe si senzatii noi si placute sa descopar in mine mereu altceva.Sa ma
surprind si sa ma uimesc sa ma amuz-sa traiesc.

Beti ceva ,mancati ceva!?

De ce nu se spala vasele singure?De ce televizorul meu are personalitati multiple
si acum se crede radio?Adik nu mai are imagine.

A-ti vazut cumva cum arata coca-cola in stare solida?Eu da si ma apuca groaza
ca intr-o zi  voi gasi in mormanul de vase nespalate din bucatarie…ceva nasol
( ma gandeam ca nu beau decat apa si ceai )Ha-ha… in continuare problema mea
este ca ..desi am hotarat ca sunt Hermione (mica vrajitoare din Harry Potter)
nu prea reusesc sa fac nimic.Magia a disparut recent , total din existenta mea.Am
devenit ce-a mai  practica si in acelasi timp - neindemanatica persoana.Nu-mi
place ca nu mi se mai intampla nimic , totul e monoton si previzibil si atat de
tipic pentru generatia  de lacuste.Muncim ca furnicutzele toata ziua si cand avem
o clipa libera suntem usor dezorientati pentru nu stim ce-am putea face.Ne dam
seama ca viata noastra personala este searbada si ca de fapt…mai bine muncim
pana la epuizare.

Stiti voi ca eu marti am facut …acel lucru.Am indeplinit unul din micii pasi
ai ritualului de initiere in  feminitate.Acum catva timp mi-a spus mie cineva,
persoana importanta-nu spui cine-ca eu sunt o tipa ok dar daca as deveni mai feminina
ar fi ideal.Si iata-ma -s  !!!!!-sablonul perfect al posibilei sotii.Zambesc,
rad, plang si ma oftic exact cand trebuie, te inteleg, te  sustin, ma imbrac in
fuste cu pantofiori draguti, ma machiez, gatesc, fac curat, muncesc, invat, au
inceput sa-mi placa florile iar copiii …(intotdeauna mi-au placut).Si in plus….bine
treaca de la mine-nu ma mai tund singura.Ba chiar anul acesta am fost de 2 ori
la manichiura, pedichiura si .stilist.

ASTA  AM  FACUT DECI MARTI-cu tupeu si dorinta maxima de relax

( nu aveam timp de piscina , sauna, solar, sala de sport sau masaj) m-am programat
si am respectat programarea la salon!Pentru ca la ultimul tuns, stilistul (un
individ pe care il laud si-l apreciez!) mi-a tuns bretonul in timp ce eu ii refuzam
invitatia la cafea (civilizat!) si am iesit traumatizata cu doua fire filate si
zburlite de 2 mm pe post de acopera-fruntea-deci pt ca d’aia m-am decis sa tac
si a zambesc prietenos tuturor.Zis si facut.Rezultat fenomenal: am stat fix 45
min nu 7 ore ca ultima data.Sunt tunsa exemplar si stilistul meu nu ma mai vrea
de partenera de cafea (s-a decis ca ne luam si facem 6 baieti-l-am aprobat, evident
discutia era purtata in timp ce el manuia foarfeca in parul meu!)iar manichiurista
(cu o ureche la barfa altora si cu un ochi la tv a reusit sa-mi nenoroceasca 2
unghii (sange, infectie..tot tacamul)Lucru care nu s-a intamplat data trecuta
dar-poate ca nu-i mai place de mine.Asa ca zambitoare si bucurandu-ma de bunatatea
propriului meu  suflet imi vine sa urlu la voi toti si sa va intreb:de ce?

Dece nu ma pot intoarce la blugii mei largi si camasile in carouri lungi, la
tunsoarea mea  castron cu perciunii lungi-lungi in alta culoare, la bocancii mei
de munte , la chiloteii mei pantalonas, la serile din Cafe d’art si focurile din
taberele cu cortu?!