provinciala.ro

Mi-am luat pantofi.Pai era si cazul , avand in vedere ca…imi trebuia de musai
cea de-a 20 pereche .Sunt foarte mandra de ei si am sa-i port pana ma plictisesc
adik pana imi cumpar urmatoarea pereche..adik destul de putin.Pe urma ii voi depozita
evident alaturi de celelalte perechi de pantofi.

Povestea mea ce se leaga de acesti minunati un-fel -de balerini-de-piele-ntoarsa-maro-cu-talpa-ortopedica
(uf!) devine  insa foarte nostima pentru mine.I-am cumparat din acelasi magazin
de pe Lipsacani , de unde imi cumpar incaltari de cand m-am mutat in Bucuresti,
ii gasesc dragutzi dar destul de necomunicativi cu piciorul meu.In plus, pentru
ca posed o sensibilitate aparte ….ma dor-piciorusele cand ii port-CRUNT cateodata.Dar
nu ma las! De ce?Pentru ca ieri pentru prima data in viatza mea, o doamna bine-mbracata,
m-a oprit emotionata si foarte civilizat (  cu o oarecare doza de admiratie si
invidie) m-a intrebat de unde mi-am achizitionat incaltarile.I-am explicat politicos
si zambitoare si nedumerita mi-am vazut de drum.Nu exagerez cand spun ca s-a vazut
clar ca i-am facut ziua mai frumoasa.

Periplul a continuat in metrou si pe strada cand un cumul de dnsoare a reusit
sa-si suceasca gaturile  holbandu-se la picioarele mele ( care intre noi fie vorba
purtau o  pereche de pantalonasi pescaresti stil gavroche -deci nimic apetisant) Am
reusit sa starnesc  invidia unor cunostinte apatice si strigate de admiratie de
la prietena mea( semidependenta de cumparaturi)

Si cand te gandesti ca.de fapt, imi sunt mici.Cu toate ca am reusit sa gasesc
apocalipticul nr.40 ( la inaltimea mea cred ca sii un 45 nu s-ar vedea urat, dar
felul in care se intorc toti catre tine intr-un magazin cand ceri un 39-40….sau
cat de finutz poate arata un model expus startegic nr.35 si ce shoc am cand mi
se aduce nr. meu)Deci …am gasit numarul….perechea comoda si la moda fara sa
mai regasesc in picioarele tuturor vreo imitatie patetica.Pretul a fost ok, calitate
are…ce mai…visul oricarei femei….dar ma inhiba!Pey nu e normal ?cand toate
femeile se uita la piciorele mele si parca le si aud gandurile (vai, ce dragutz!pun
pariu ca au costat o groaza!si nici macar nu o avantajeaza!mie mi-ar sta cu sigurantza
mult mai bine!)

Drept urmare astazi m-am imbracat cat se poate smart-casual, trantind-o in Kitch
cand mi-am agatat de picioare….vechea mea pereche de aidasi:)

 

Si continuand cu nuntile…ca a devenit obsesiva ideea

Ai mei au serbat prin iunie 25 de minunati ani de casnicie.EXTRAORDINAR!Pentru
prima data am constientizat familia mea intr-un fel…nu ma gandisem pana acum
la ea ca la o sedimentare de evenimente comune.Greu de explicat.

Eu nefiind sentimentala din fire , mai ales in relatiile cu familia(trec cateodata
zile fara sa simt nevoia sa le vorbesc sau saptamani fara sa vreau sa-i vad)a
nu se intelege ca nu comunicam .Ba chiar am avut norocul unor parinti care au
avut incredere in mine , m-au sustinut si mi-au acordat toata  libertatea necesara.

Deci…preotul incepe slujba si dupa primele cuvinte rostite…ma apuca asa…un
amoc…un nu stiu ce si dupa o rapida rememorare a existentei in clan…ma bufneste
plansul.Eu si fratele meu cavaler si dnsoara de onoare (na ca am fost dnsoara
de onoare!), unchiul si matusa…nasi, ai mei ca niste flori(mama arata ca o printesa
cu buchetul ala mare de floarea-soarelui iar tata-barbat bine)Ce mai tura vura.Am
bocit de ziceai a e furtuna.Nu tu batista , nu tu posibilitate sa pleci.Preotul
se opreste oripilat.Toata lumea ma priveste perplexa(Andreea are suflet?plange!?)Tone
de ape care nu mai podidesc si nasul curge si …ma simt penibil si nu ma pot
abtine.

Se termina slujba…oracaitul meu nu.Ma descarcam pe sistem nervos de acum.Emotionati
se strang cu totii in jurul meu.

Concluzia mamei:saracuta, ii e greu singura in Buc .Ii e dor de noi GRESIT!

Concluzia preotului:O intelg si fetele mele sunt plecat in State stiu ce inseamna
dorul de parinti GRESIT

Concluzia fratelui meu: m-a scos afara, mi-a dat o batista si mi-a spus sa termin
cu istericalele ca sunt penibila si ca putem sa ne intalnim intr-o seara si n-am
decat sa plang pe sistem nervos pana ma usuc.

Avea dreptate saracutul si ii multumesc!Cat spirit de observatie la un pusti
de 19 ani care  sta inca dupa mami!

 

Ultima Nunta pe care am servit-o m-a incantat prin naturalete.Intr-un restaurant bine cotata
si superb aranjat, ne-au intampinat mirii din a caror privire fericita dar usor
astenica am inteles imediat ca ei s-au ocupat de tot.Si intr-adevar cand am furat
mireasa am aflat ca pana la 12 au stat sa aranjeze salonul cu baloane si flori)Din
nou alb si portocaliu (culorile nuntilor din acest an-surprinzator de politic
daca ma gandesc ca pana la alegeri toate nuntile erau pe albastru si alb!), din
nou am furat mireasa ( de aceasta data am ajuns in restaurantul -gol la aceea
ora-unor prietene a partenerului meu, unde a fost liniste si muzica buna, un pahar
ciocnit in tihna si   cate o tigareta  sau un trabuc)Rascumpararea?Ne-ar fi placut
15% din actiunile nasilor care detin o foarte mare companie  romaneasca;mireasa
a vrut ca mirele sa-i cante Angel.Si…a  cantat mirele.Directia 5 ce-i drept
dar tare frumos si din suflet.Asa ca nunta asta presarata cu mari dansatori mi-a
lasat in suflet speranta ca doi oameni pot construi ceva trainic impreuna si-isi
pot uni sufletele, fara vreun alt gand ascuns.

Inca o zi , inca un job si in curand inca o casa.Implinesc aproape 1 an de cand
m-am intors in Buc si cu toate acestea nu reusesc sa locuiesc aceeasi casa sau
sa nu-mi schimb colectivul mai mult de 2 luni.E ceva in orasul asta si in atmosfera
care ma inconjoara si nu ma lasa sa-mi creez radacini.

Ceea ce sincera sa fiu nu-mi displace dar nici nu  vreau sa devina un hobby.Asa
ca (pentru a nu stiu cata oara) m-am decis sa imi pastrez coordonatele astea ceva
timp.E un fel de pariu cu destinul meu care a reusit sa-mi arate in ultimele zece
luni cum imi poate el rasuci brusc firul vietii fara ca eu sa am ceva de spus.

Si daca la inceputul anului aveam o realtie serioasa, o casa primitoare , un
job de invidiat , o masina…a firmei si la cumpana dintre ani ma gandeam cat
de ingrozitor de perfecta si previzibila este viata mea, acum , monotonia asta
imi place .Pachetul per total nu este full options dar cel putin e previzibila
dezvoltarea sa si eu am o oarecare putere asupra evenimentelor.