Archive for January, 2006

embrionar

Thursday, January 19th, 2006
Ieri seara am baut un ceai la EMBRYO
Ieri seara mi-a placut mult acolo-merita vizitat!
Ieri seara am spart , evident, un pahar ( cana de ceai mi-a placut prea mult ca s-o sparg!), fara sa vreau. Mi s-a zambit frumos si  mi s-a spus “nu-i nimic , o seara placuta in continuare, va mai asteptam! “
Excelent design, muzica buna, barman negru in contrast cu display-ul futurist de rosu si alb si inox. Multa lumina de neon dar nederanjanta.asa ar trebui sa arate un club in zilele noastre.o senzatie de confort.Placut mult.Din pacate nici daca ma torturati nu pot reda coordonatele, dar e in Bucuresti .Deci cautati , intrebati …vizitati…va invitSi daca aflati spuneti-mi si mie ca mai vreau acolo
Am avut o senzatie de familiar si bine si datorita Omului care… ma stie de atatia ani si care mi-a citit blog-ul fara sa stie al cui e -e nostim ! Omului ii mai multumesc si pentru imaginile si senzatiile intiparite pe retina si in suflet aseara si poate si pentru incapatanare :) De dimineatza, trezindu-ma i-am urat in gand succes in continuare .
Am zambit astazi pentru ca asa mi-am propus si am fost putin rautacioasa pentru stie-el-cine  o merita din plin si as fi muscat si mai tare din el dar m-am gandit ca nu e cazul sa-mi vars naduful asa…aiurea.Ca doar nu e vina lui ca nu e asa cum vreau eu si nici ca nu-si bate capul cu mine.Nu inteleg insa de ce : adik ce imi lipseste, sau ce ii da cu virgula sau….uff nu ma mai gandesc ca-mi face rau.
 
 
 

just another fucking day

Wednesday, January 18th, 2006
De unde trag eu concluziile ca :
1. daca e sa inceapa prost saptamana, asa o va tine in continuare 
2.  daca nu-ti doresti ceva cu adevarat , nu poti
3.  celor de la birou nu le va pasa niciodata de viata ta scolara sau personala ( decat daca e rost de barfa)
4.  profesorilor nu le va pasa de viata ta profesionala
5.  daca realizeai ca nu ai viata personala sau ce ai crezut ca ai s-a dus pe apa sambetei….e nasoooollll
6. 
cea mai dificila parte a licentei nu este sustinerea examenului in sine
ci depasirea profesorului indrumator, acceptarea lucrarii
7. 
profesorul va stii intotdeauna ca ai facut lucrarea in graba, fara
interes , pe ultima suta de metri si ca poti mai mult si va actiona in
consecinta
8.atunci cand crezi ca nu poti ajunge mai jos cu self-estim-ul….descoperi ca te fapt capeti experienta in “scufundari”

9.e
miercuri 18.01.2006 , mijlocul unei saptamani de munca si cred ca cel
mai bine ar fi sa ma retrag linistita intre cei 4 peerti ai camerei
mele, sa nu vorbesc, sa nu clipesc, sa nu gandesc, poate-poate mi-e mai
bine asa si trece fara sa-mi dau seama

 

Pan la ala negru si-napoi asta-i drumul catre noi

Tuesday, January 17th, 2006
Si dupa  ce am sa plang de draci si de ciuda, am sa-mi sterg lacrimile cu cotul si voi zambi amar.
Vreau zambetul meu de om fericit pe toata mutritza mea si nu prea-l intrevad intr-un viitor apropiat.
“De ce ma strangi in pumnul tau, copil nebun, tu nu stii oare ca-s mic si eu si ca ma doare?!”
La urma urmei ce-ti pasa…nu prea inteleg de ce a inceput sa-mi pese mie.Poate pentru ca ma simt tradata sau simt ca mi-am “luat-o” ( ca alta expresie plastica nu imi vine ..) cu ochii larg deschisi.
Dar inca sper la naiba…atata timp cat voi trai voi spera si uite asa….ha-ha-ha probabil  mi-o voi mai lua!
Ce sadica sunt…perfect constienta si totusi ofticata. Multumesc si tie ca te-ai adaugat pe lista mea …de dezamagiri.Nu , nu intelege gresit m-am dezamagit eu pe  mine raportat la tine.Blah, Blah…pentru ca ai fost marlan si ipocrit si…ca toti ceilalti te rog sa dispari. Imi pare rau ca si Tu Brutus.Dar hei…cel putin stiu ca nu mi-am ascultat din timp piticul roz!
Tot recitindu-mi insemnarile mi-am adus aminte cu groaza de surorile nebune de pe ruta 330 de ieri care ne-au torturat psihic (pe toti calatorii) cu schizofrenia lor.
Daca voi ajunge totusi o femeie a carei singura grija  matinala sa fie aducerea de lapte proaspat pentru pisica ei blazata!!!!!!!!!!!!!???????????? 
 

mancacioasa de bubico-ici

Thursday, January 12th, 2006
Oare cum se numesc oamenii care sunt dornici sa pape pet-uri?Tot canibali?!
Ideea e ca la fix si 7 dim cand mi-e somnul dulce dupa un rasfatz de baie de printesa, cand visele si realitatea se suprapun…la fantastica ora 7 cand  e un amestec de intuneric si lumina pe geam si multa caldurica sub plapuma….imi doream rau de tot sa pot manca animalul ala al vecinilor mei de la 9.
nu ….da serios! am behait de munca si invatzatura…m-am fortzat sa nu adorm in cada, am adormit cu greu ( de atat oboseala ce rost mai avea sa dorm?!) undeva inspre rasarit si in genialul moment al odihnei perfecte, animalul ala nesuferit, acru si apatic nici macar nu latra ci se tanguie cu inversunare.
Si saracu’ e dragutz foc.Un mic York daca nu ma insel.,un pamaduf patratos cu blanita lucitoare si ochi jucausi ( sau o fi cu dunga pe buletin?!).In lift e chiar binecrescut si la prim anoastra intalnire in cutia cataratoare a blocului m-a adulmecat suspicios.Caragiale fara regrete si pana la capat-i-am zambit stapanului  si i-am dorit animalului numai “sanatate ” in gand.Mi-a scapat insa a ceck-out question catre animal direct cu toate ca a strambat vecinul dinnas :simpaticule, tu faci scandal asa de dimineatza in tot blocul?Nu esti cam mic?Daca  ai sta cu mine o zi …pisica te-ai face!”Stapanul vizibil stresat zambeste tamp iar mie imi vine sa-l fac manusi pe micul terorist!
Ador cainii, iubesc animalele, vreau sa-mi iau si eu unul in Bucuresti…dar nu mi-as putea ierta sa-mi nenorocesc vecinii.Si la urma urmei si bietul animal…ca doar nu se tanguie el doar de moft!