provinciala.ro

Mi-a luat o multime de timp (cam ultimii 10 ani din viata ), sa-mi amintesc ca am parerea mea, sa aflu din nou cine sunt si ce vreau. Mi-am amintit ca in copilarie stiam foarte clar  ce-mi place si ce nu, ce-mi doresc, ce vreau si mai ales stiam ca pot absolut orice. Aceste verbe nu erau considerate niste decrete pornite ca si concluzii dupa un lung sir de zile pierdute in cautarea Eu-lui. Eram Eu pur si simplu si mi se parea absolut firesc.

Odata cu trecerea anilor, fara sa-mi dau seama, lucrurile s-au complicat si am inceput sa dezvolt adevarate probleme de etica si sute de intrebari si mii de variante de raspuns legate de mine.

Ce pacat ca maturizarea nu presupune, in realitate, absolut deloc o mai buna armonizare cu noi insine. Dupa ce-ti uiti copilaria, trebuie sa o iei de la capat, dar mult mai dezorientata de mediul in care traiesti.Apar responsabilitatile, noi preocupari si o multime de lucruri care te indeparteaza de tine. Incepi sa te construiesti privind catre ceilalti si acesta este primul pas gresit. Nu spun ca nu e bine sa ai in viata ta persoane pe care sa le admiri si al caror exemplu vrei sa-l urmezi, dar suprapunerea acestor proiectii asupra unui Eu pe care nu –l mai stapanesti este primul pas catre ratacire.

Daca ai noroc, poate iti vine tie inspiratia sau citesti printr-o revista ca e cazul sa reiei legatura cu copilul din tine. Si atunci sa vezi minuni, sa vezi cat de mult te iubesti pe tine asa cum esti de fapt. Daca nu , iti urez  succes pentru ca mai ai mult pana sa intelegi motivele neimplinirii launtrice care iti bantuie  “viata perfecta”.

Parerea mea e ca ne pierdem undeva pe drumul dintre femeia de cariera, cea de succes in business, prostitutie si casnica indobitocita. Sunt, doar, demarcate si semnalizate din toate partile directiile pe care le poti urma in viata. Echilibrul pare a fi ceva teribil de greu de obtinut, poate un ideal catre care tinzi. “ori asa, ori asa” ti se arata mai mult sau mai putin explicit ca “ce vrei sa fii…aia esti!”. Ceea ce nu-ti explica absolut nimeni este ca pe tine te pot face fericita lucruri care nu se incadreaza in “tipar”.

Exista casnice care se simt implinite. Si de ce nu!? Au o familie careia i se dedica in totalitate si acest lucru le ofera echilibru. Exista femei  de cariera care se simt implinite, cu toate sacrificiile facute si prostituite fericite, pentru ca asta le place lor sa faca in viata.

Situatia in care una dintre aceste ipostaze te face sa te simti implinita nu este absolut deloc gresita, indiferent care ar fi ea.

Eronat este atunci cand muncesti 14 ore pe zi in fata unui calculator cu toate ca nu-ti doresti decat sa gatesti, cand te ascunzi dupa o calugarita in momentul in care nu-ti doresti decat sa faci sex salbatic (probabil si platit pentru ca acest lucru iti poate genera un sentiment neinteles de satisfactie ), cand te chinui sa fii o casnica ideala pentru persoana iubita, dar suferi dupa termenele limita de predare ale proiectelor pe care le-ai abandonat.

Aici apare adevarata drama : cand nu ai curajul sau nu vrei sau nu stii cine esti Tu si ce-ti doresti Tu cu adevarat. Parerea mea , este ca , nu trebuie sa te temi sa fii ceea ce simti, impotriva oricaror reguli sau prejudecati, pentru ca la urma urmei esti pe Pamant ca sa traiesti nu doar sa existi.

Acesta nu este un indemn catre egoism sau iubire sau respect fata de propria persoana ci pur si simplu o intoarcere catre radacini, care te va ajuta sa te intelegi mai bine, s capeti forta, curaj si sa termini o data cu toate intrebarile inutile al caror raspuns il cauti in texte de acest gen.

Cand  te vei regasi pe tine vei stii pur si simplu ce trebuie sa faci.