Deci pe foarte scurt treaba ar suna cam asa: nu imi doream decat sa ajung sa ma exteriorizez la un meci si apoi sa dorm extenuata. In schimb m-am trezit ca alerg in afara Bucurestiului la un eveniment trist, care se pare ca a declansat o serie de alte evenimente ingrijoratoare: prietena-mea-copil a condus pentru prim data pana cand i-a aruncat motoru masinii pe jos, am ramas blocati, dupa 00:00, ore in sir la un colt de drum cu DN1, masina si-a revenit exact cand ne-au sosit ajutoarele, politia ne-a amendat pentru depasirea limitei de viteza (dupa incidentul anterior!). Am adormit pe la 3 si m-am trezit la 6:30 ca sa ma arunc in vartejul birocratic al corporatiei care imi da sa mananc o paine.
Archive for July, 2007
PE FOARTE SCURT
Thursday, July 26th, 2007ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa ti se implineasca dorinta (si doar atat)
Thursday, July 26th, 2007
24.07.2007
Oare oamenii fac sex pe caldura asta? Ma
intreb si eu asa…inocent. Ca oricum neuronu’ nu-mi functioneaza absolut
deloc. E in vacanta bey, la fel ca toata lumea care refuza sa se conecteze la
email, messenger sau chiar la o retea de telefonie de orice gen ca sa mai
vorbeasca si cu mine.
Am indraznit sa ies din birou si sa ma
aventurez catre zona de fumat de la parterul companiei. O greseala care m-a
costat niste arsuri pe plamanii mei obositi si o durere crunta de cap. Ca sa nu
mai vorbesc faptul ca am urcat 3 etaje pe jos, asa, ca asa ii fac liftului in
ciuda, si acu’ imi tremura picioarele.
25.07.2007
O rochie noua nu numai ca poate radica moralul
unei femei dar reuseste sa-i tina de foame si uite asa incep sa-mi explic si
oarecum sa le inteleg pe alea care nu au bani sa isi cumpere o paine dar au
ultimele creme de fata si ultimele creatii in vogue. Se respecta si se iubesc.
Dar privarea de mancare si somn si restul sacrificiilor de acest gen pentru a
parveni, nu sunt oare mai daunatoare decat castiguk obtinut?
unei femei dar reuseste sa-i tina de foame si uite asa incep sa-mi explic si
oarecum sa le inteleg pe alea care nu au bani sa isi cumpere o paine dar au
ultimele creme de fata si ultimele creatii in vogue. Se respecta si se iubesc.
Dar privarea de mancare si somn si restul sacrificiilor de acest gen pentru a
parveni, nu sunt oare mai daunatoare decat castiguk obtinut?
Oricum. Mi-am luat o rochie si in mod uimitor
ma simt atat de bine si de sexy incat nu imi mai este foame.Ma intreb daca imi
iau cate o rochie la doua zile, banii economisiti pe mancare ma vor ajuta sa
imi acopar costurile rochiilor?
27.07.2007
E o
poveste lunga ….
E in mod cert un semn, e de vina Karma sau asa
a trebuit sa fie?! Inca nu m-am decis, dar sunt convinsa ca exista o explicatie
logica si un sens pentru fiecare nimik darmite pentru peripetiile mele de ieri
care se pare ca nu fac decat sa se prelungeasca azi.A picat messu’ in timpul celei mai cool conferinte de care am avut parte de la inventarea mirc-ulu incoace.
Ceea ce nu reusesc nici pana acum sa inteleg
este de ce, cand, cum si in ce scop s-au intamplat sau am facut/spus unele
lucruri.
Am vrut sa merg la meci ieri: Super Cupa
Romaniei. Pentru ca prietena-mea-copil mi-a dat belet si pentru ca aveam chef
sa urlu, sa tzip si sa sparg seminte. Am vrut atat de rau sa gasesc un spatiu
unde sa pot refula incat ma duceam si fara sa stiu cine cu cine si de ce joaca: scandal sa fie bre!
Si mi- a trecut o data scurt, asa, ca sagetzica,
prin cap, in momentul in care Ea a amanat intalnirea noastra pana in momentul
in care meciul incepuse deja. Am simtzit eu ca sta sa se racoareasca si ca ar
fi dragutz sa raman acasa sa ma hodihnesc. Dar dracusorul si-a bagat frumusel coditza in ambitia mea: “nu fi babette!” imi spuse el. Locuiesc la cateva blocuri de
stadion. Iata-ma traversand zgomotul si depasind chipesii militari spre
intalnirea mea cu Boo si karmele noastre (care ne tot transmit semne si noi nu
intelegem nimik!).
Boo vorbea la telefon. M-a salutat oarecum
indiferenta si a mers mai departe. “I-a murit bunicul”, mi-a spus Btl. Nu-mi
venea sa cred. Boo parea chiar senina. E in soc, ma gandesc. Nu suferi?Nu, mi-a
raspuns. Oooook.
…..dar
eu v-o spun pe scurt
eu v-o spun pe scurt
Si pentru ca Btl e baiat finutz si oricum asa
e frumos sa faci, am decis sa dam fuga pana la Snagov la om…la fostul om…la
bunicii ei. Ca asa trebuie (inca nu am inteles de ce dar in orice situatie as
fi facut acelasi lucru, m-as fi repezit sa il vad pe cel …ce nu mai e).
e frumos sa faci, am decis sa dam fuga pana la Snagov la om…la fostul om…la
bunicii ei. Ca asa trebuie (inca nu am inteles de ce dar in orice situatie as
fi facut acelasi lucru, m-as fi repezit sa il vad pe cel …ce nu mai e).
Aveam 3 bilete. Le-am donat. Eu ,vanzatorului meu preferat
(bun prieten cu Btl din cate se pare-lumea asta e mica si strange rrrau de tot)
si ei, altcuiva.
Drum frumos, companie placuta. Aveam chef. Si
am dat si am primit replici.Un asfintit poluat-furtunos-bucurestean, dar culori
superbe. Accesul catre casa bunicilor ei se face printr-o padure cu un drum sau
doua (inca nu m-am luminat) ingust si relativ asfaltat care iti da senzatia ca
nu se mai termina si ca nu face decat sa te scufunde in inima padurii (asta mai
vreau).Aflu ca de fapt e vorba ca nu mai
e… strabunicul. Din nou nu mi-e clar de ce, dar m-am mai linistit.Boo nu e
chiar in soc deci chair e fericita.
Ajungem. „Dzeu Sa-l ierte”. Era acolo o
babutza cu o piele atat de creponata si
atat de catre-capatul-vietii incat am avut senzatia ca a venit sa vada varianta
demo a viitorului apropiat. Sunt convinsa ca de la o anumita varsta este absolut dureros sa participi la asemenea evenimente dar nu ma pot abtine sa
observ ca batraneii au o pasiune pentru
asemenea reuniuni. Oare astea or fi evenimentele mondene ale varstei?brrr refuz
sa ma inchipui.
Stau un pic in fata camerei si apoi ii las intre ale lor,ale familiei cu
respectiva intamplare. Il iau pe Btl si mergem in gradina: catzel isteric, porcusor
mirositor, gashte, varza frumoasa de sa o pui in vaza, sera de rosii,
porumb…si in capatul gradinii un ponton care da intr-o balta a Snagovului
epuizata de caldura. Am ramas ca sa batem campii pe diverse ca doi pusti de a
5-a. Dar am vazut pentru prima data carul mare si am aflat ca exista satelizti
artificiali pe care i iipoti vedea cu ochiul liber. Am calcat de cateva ori pe
cele trei undite ale bunicului (ne mort) lui Boo. Neintentionat, zau…daca si
le-a lasat in drum pe ponton! Nu putem manca varza.Eu propun o plimbare prin
sat spre lac, Btl vrea sa ma duca la caminul cultural. Asa ca ne intoarcem
,rusinati (nu stiu de ce!) intre ceilalati. De fapt incercam sa trecem de ei dar prea multe hohote de ras (Nu se face asa ceva la mort!) ne aduc in atentia
alor, ne fac sa ne pitim intr-un coltz intunecat si sa atragem si mai mult atentia
asupra noastra. Nu m-am mai simtit de mult atat de bine. Se pare ca pe mine ma
distreaza maxim in continuare evenimentele triste. Imi dau asa o pofta nebuna
sa traiesc.
Bunicul (VIU) al lui Boo imi spune din nou
Maria (seman domnl’e cu vecina). M-am facut cu un miel! Aaaa si ii
pare rau sa auda ca Btl nu e prietenul meu. WTF!!!
Plecam toti catre lac. Ne balacim picioarele
de pe ponton in apa-cald-si-neagra. Singura si cea mai inspirata decizie a
serii a fost sa nu facem, totusi baie, cu toate ca racoarea serii si apa
–numai-buna ma facea sa imi doresc sa dorm in pluta pe lac decat sa ma intorc
in cuptorul din apartamentul meu.
Btl are idei, se impune ca barbat:sa conduce
Boo. Si conduce.Pentru prima data. Evident nu stie ca exista 3! pedale! Nu stie
ce sa faca cu ele. Invata pe parcurs si noi traim intens alaturi de ea:acceleratia si schimbatul vitezelor. Are mari probleme cu directia in schimb. E greu sa
intelegi ca scopul acelui volan este sa ii dea directia masinii. Care de
obicei este: DREPT IN FATA! Micului nostru sofer experimental ii place vitez prea
mult. Opreste si reporneste furtunos la
doar cativa metri de DN1. Si inainte de parcarea final se dezlantuie iadul pentru
cateva secunde si apoi masina moare. La 00:00 trecute fix.
oK . Eu imi facusem datoria sa ii anunt ca se apropie ora mea de somn si ca in 30 devin apatika.
Dam mii de telefoane: nu, nu exista
service-uri nonstop. Dacia asistenta este penibil de scumpa si nu ne ajuta
decat cu tractarea. Profesionistii din mine si Btl trag concluzia ca s-a rupt
cablu de ambreiaj. In asteptarea prietenului salvator care ne va tracta, suntem
niste Dreammeri autohtoni: mii de discutii, senzatii si interpretari. Boo
terminata, cere incontinuu iertare si face chestia asta sistematic si deja obositor. Nu ne-am
decis inca daca este atat de buna incat sa distruga masina asa…din senin. Se
abereaza maxim pe seama situatiei, a politistului care zace in mijlocul
intersectiei, care a vazut cum s-a schimbat soferul dupa ce masina si-a dat
obstescul sfarsit si care nu intelege de ce sta Btl sta cu picioarele afara pe
geam, Boo tolanita de gatul lui, iar eu ma pendulez in intunericul din masina
pe bancheta din spate.
Evident salvatorul nostru este desprins din
desnele animante clasice si merge inainte si inapoi spre Ploiesti de catvea ori
pana cand ne identifica. Si asta pentru ca evidenet Boo e convinsa ca noi suntem
in Tiganesti pe cand realitatea este ca nici noi nu stim unde suntem. Vine omu,
descopera ca nu ne putem tracta (nu avem nici unul nimik din cele necesare) dar
urca la volan (si el la fel de profi ca noi doi) sa vada care e buba…Surpriza:
…merge masina. Asta dupa 2 ore si ceva de stat in masina in diverse
pozitionari!
desnele animante clasice si merge inainte si inapoi spre Ploiesti de catvea ori
pana cand ne identifica. Si asta pentru ca evidenet Boo e convinsa ca noi suntem
in Tiganesti pe cand realitatea este ca nici noi nu stim unde suntem. Vine omu,
descopera ca nu ne putem tracta (nu avem nici unul nimik din cele necesare) dar
urca la volan (si el la fel de profi ca noi doi) sa vada care e buba…Surpriza:
…merge masina. Asta dupa 2 ore si ceva de stat in masina in diverse
pozitionari!
E adevarat ca suna motoru ca un mic bombardier la decolare dar sa
nu facem nazuri la 2 dimineatza. Mergem incet-incet si prinsi in centuri spre
casa.Si apoi din ce in ce mai repede. La urma urmei e 2 dim si eu vreau sa dorm
si sunt convinsa ca si ei. Ne opreste radarul la iesirea din pasaj Obor.
Depasire de viteza
80 RON
amenda. WTF! Domnl’e ne pare rau dar e stricata masina, nu merge decat cu a
3-a.Trebuia sa o reparati. Mda Brrriliant man! Mergem home, finally.
nu facem nazuri la 2 dimineatza. Mergem incet-incet si prinsi in centuri spre
casa.Si apoi din ce in ce mai repede. La urma urmei e 2 dim si eu vreau sa dorm
si sunt convinsa ca si ei. Ne opreste radarul la iesirea din pasaj Obor.
Depasire de viteza
80 RONamenda. WTF! Domnl’e ne pare rau dar e stricata masina, nu merge decat cu a
3-a.Trebuia sa o reparati. Mda Brrriliant man! Mergem home, finally.
De dimineatza aflu ca in service, de dimineatza, lui Btl i-a lovit una masina in aripa.
Femeile astea, Btl! Iti muta motoru si apoi
iti rup aripile! Karma, bro, ce sa iti mai spun. Si-asa visezi tu sa devii gay (ceea ce mi-ar ridica
semne de intrebare draga Boo!), eu cred ca asta
e un semn.
nu am chef azi…
Friday, July 20th, 2007Nu am chef azi! Si daca nu ma credeti puteti observa foarte simplu ca ma bloguiesc in incercarea de a-mi limpezii creierii scursi pe peretii camerei in ultimele zile.
La birou e bine. Mult prea bine chiar, e atat de liniste si racoare ca vin prima si plec ultima.
Unii face Beach Party Day at the office. Cu nisip si cocktail-uri si shlapi si ochelari de soare, altii se bucura doar de un inghetz cumplit si nu se pot decide daca vor sa mearga la mare si la soare sau vor atarna prin capitala topita.
Eu ma gandesc in continuare cat de nedreapta am fost si evident, cat de mult ma oftic acum!Da, despre tine vorbesc si sincera sa fiu, cel mai dragutz ar fi sa pot vorbi si cu tine, direct. Pentru ca imi lipsesti.
satanique-mioritique-traznit
Friday, July 13th, 2007In parcul de langa blocul meu canta niste zgomotosi. De fapt rag, cam asta ar fi descrierea cea mai justa. Si pentru prima data mi-a venit in minte expresia bunicii: satanisti. Cu toate ca si dracu ar avea un sunet mai melodios in urlet. Astia, saracii, probabil nu au ce sa exprime de reusesc sa articuleze niste asemenea…sunete? care nu reusesc sa te faca sa simti nici macar ura sau revolta. Am inchinat un pahar de vin la lumina lunii si tigarii incercand sa intru in atmosfera. Sunt convinsa ca nici niste iarba nu m-ar ajuta sa ii inteleg.
Dar se pare ca nimic nu ma poate opri sa ma gandesc la discutia pe care doar ce am incheiat-o. Femeia asta simpla m-a rascolit fara a-mi transmite vreun mesaj prin canalele obisnuite. Fata ei nu exprima nimic, nici ochii si nici glasul. O monotonie obosita si indiferenta, semn al unui rudimentar exagerat si banal, care m-a facut sa o catalogez de la primele intalniri ca pe fiinta anosta si fara vreun sens pentru mine.
Cateva minute si am reusit sa fac o tumba uriasa inapoi in timp, sa ma cutremure amintirile, pentru ca mai apoi sa revin in prezent si sa ma bucur. Sa ma bucur enorm de deznodamantul povestii mele si sa-mi para rau pana la senzatia ca ma sufoc de povestea ei. Si senzatia asta nu-mi da pace. Pentru ca mi-am amintit ceea ce ma chinui sa-mi sterg de mult din suflet. Povesti ca a mea si a ei o traiesc zilnic atatea romance, aflate intr-una din ipostazele noastre. Ele, mamele, crescute in generatia indobitocita care nu a avut acces la informatie, care nu a discutat niciodata cu parintii, care nu a cautat nicodata mai mult sau mai sus, care nu si-a pus intrebari. Generatia care a luat totul asa cum a venit ca si cum doar asta i s-ar fi cuvenit, fara sa puna intrebari, pentru ca nu credea ca ar putea exista raspunsuri. Femeile care se inchina barbatului lor nu pentru ca asta simt ci pentru ca asa trebuie, care se lasa izolate, indobitocite si injosite de jalnicele specimene de soti carora le-au facut si niste plozi intre timp. Femei care nu se intreaba nicodata cat de mult sufera copiii lor din cauza relatiei lor defecte si mentalitatii lor mucegaite.
La inceput am crezut ca sunt femei slabe si dependente, dar ele sunt doar obisnuite sa nu se intrebe si sa ia totul asa cum e dat de oranduire, care nu se razvratesc si nu vor mai mult. Nici macar nu pot spune ca fac parte din target-ul telenovelelor, pentru ca ele imi par ilustrarea reala a folclorului nostru mioritic: pesimist si resemnat.
Aseara nu am reusit sa adorm. De mica parca eram fiica lu’ Tuna-Furtuna (cine stie povestea il rog sa-mi spuna si mie unde gasesc cartea), doar ce incepea sa picure sau sa se lumineze cerul cu scandal ca eu si adormeam . Un somn profund si linistitor care ma rupea complet de orice griji.
Eh bine, nu. Aseara m-am inchis 15 minute in baie cu ursul in brate si am plans. Am avut senzatia ca ma fulgera si m-am ascuns apoi pe hol, sperand sa nu ma atinga. Da stiu, blocul are paratraznet. Si..?!Asta nu m-a impiedicat sa nu ma gandesc cu disperare ca daca ma suna mama sa ma intrebe ce fac imi va fi frica sa raspund la telefon de frica sa nu ma trazneasca.
