Archive for July, 2007

Colega-care-vorbeste-la-telefon-in-locul-in-care-si –regele-sta-singur

Wednesday, July 11th, 2007

Nu mai pot! Din lumea Corporate explodeaza o noua stire.

Astazi mi-a fost tulburata din nou linistea si armonia vizitei la toilette. Este incredibil cata lipsa de respect fata de spatiul cel mai intim posibil. Baia mea corporate, care este foarte curata si parfumata, are  aranjamente florale, oglinzi enorme pe cate un perete, pot-puri, crema Dove pentru maini, un cantar si din cand in cand Colega-care-vorbeste-la-telefon-in-locul-in-care-si –regele-sta-singur.

Incredibil. Eu ma concentrez, imi repet in gand ca nu ma aude nimeni, incerc sa fac cat mai putin zgomot si evit perioadele aglomerate si dnsoara se palavrageste de zor de la un capat la altul. Mereu. Cred ca are creata un fel de dependenta cum au fumatorii de dimineatza cu tigara. Ma intreb daca persoanele de la celalalt capat al firului (sper ca nu are si o persoana favorita pentru astfel de discutii) nu  sunt deranjate de sunete cum ar fi…trasul apei.

Dar pe mine cine ma absolva de auzitul unor povesti incredibile si barfe exact in momentele sfinte ale regasirii cu mine?Pe mine ce ma deblocheaza din inmarmurirea totala care ma cuprinde de fiecare data cand o descopar in locul cel sfant?

Fata simpatica de altfel. Desteapta, carismatica, zambitoare, de comitet. Dar parca prea de comitet.

O fi de rau? O fi de bine? Dovedindu-se o experienta extrema, sa ma las de sportul asta la office?

BOTIC

Wednesday, July 11th, 2007
Azi am botic. Dar nu unul dulcic ci unul herpetic. Cu aceasta ocazie am aflat ca e cazul sa imi fac niste implanturi la buze. Sa arat vesnic asa ca un iepuras sau ca o ierbivora.Ce dragutz!Uite asa mai aflu si eu visele erotice ale cunoscutilor!

Am uitat. Atat de multe lucruri. Nu pot sa sufar dupa lucruri pe care le-am uitat. Dar cateodata am deja-vu-uri sau ma izbeste un crampei. Si imi amintesc ca am fost acolo si am trait acel lucru, Si imi dau seama ca viata mea e fantastika, numai ca eu tind sa uit asta. Destul de des. Atunci cand imi amintesc si povestesc cu pofta si nostalgie, lumea se uita uimita la mine. Am 25 de ani si deja par a fi  un batran care s-a senilizat si isi aminteste lucruri care, poate, nu s-au intamplat niciodata.

 
Dar s-au intamplat si le-am trait, le-am simtit. Nu le vreau inapoi, au fost.Dar mai vreau  si cu toate astea am senzatia cretina ca nu mai pot…ca gata, pana aici.