Archive for September, 2007

MAY DAY…martienele ne-au subjugat barbati!!!

Saturday, September 15th, 2007
 
Azi a fost sambata mea de Bucuresti, sambata mea de facut curat in casa, de       shopping-spree, platit facturi, week-end-ul meu dedicat muncii neterminate in timpul saptamanii la office.
 
Imi place atat de mult sa colind singura magazinele incat ce am vazut astazi mi-a fost peste putinta sa inteleg. Sunt un fenomen. Pentru ca nu-mi plac asemenea activitati in mod deosebit, imi infund

castile

in urechi (le opresc doar cand trebuie sa vorbesc cu vanzatoarea) si trec ca Tuna-Furtuna prin magazine. Imi ia aproximativ un minut sa ma decid daca e ceva interesant in magazin, probez (cu toate ca detest, dar nu am ochiul format la marimi) si apoi plec. Sunt un deliciu, ce mai….

 
Am avut insa ocazia sa observ (mai bine spus mi-a zgariat retina) realitatea reclamei care prezenta barbatii ca pe niste mamifere chinuite la cumparaturi de consoartele lor. Cu toate acestea,
LOR
trebuie sa le placa, din moment ce
ELE
au relatii si eu nu,
ELE
au cui sa ii strice sambata dupa-amiaza prin Unirea sau Cocor, eu nu am pe cine sa las la tenis cu baietii in tot acest timp!
 

Dzeule ce mi-a fost dat sa compatimesc…Jalnicii insotitori ai unor fiinte care mai de care mai insipide, rubiconde sau vulgare care isi afisau cu  mandrie masculii de parca eram la vreun concurs. Sau poate asa e acum: fetele au uitat de fatzaitul prin cafenele si cluburi, in schimb isi afiseaza cu mandrie “patrupezii’ in plina zi  ca la un show de prost gust.

Si ei, saracii, cred ca planifica sa plece prietenele lor impreuna la cumparaturi ca sa aiba si ei un partener de discutie in timpul chinuitoarelor ore de asteptare in fata cabinei de probe. Sau o persoana care sa le sustina privirea in timp ce se concentreaza sa nu scape vreun comentariu nepotrivit  despre modul in care noua alegere a consoartei zace pe trupul ei.
 

Nu pot sa spun despre ei ca erau barbati, pentru ca un barbat adevarat nu ar fi facut asa ceva neam! Mai degraba tragea o fuga pana la cafeneaua din colt decat sa fie surpins in asemenea ipostaze stanjenitoare.

Ma uitam atat de uimita la ei incat cativa care indraznisera sa imi arunce o privire si-au plecat ochii rusinati.
 
Zeci de astfel de indivizi au populat astazi orasul si pentru o secunda am avut senzatia ca traiesc un film SF ieftin despre invazia Martienelor care au reusit sa subjuge si asa mult prea putinii reprezentanti ai sexului masculin (ca tare nu l-as numi).
 

Un singur individ mi s-a parut teribil de interesat de activitatea asta. A reusit chiar sa ma faca sa-mi scot capul din cabina sa vad si eu cum arata in realitate unul ca el. Imbufnat, dadea mai multe directive decat managerii mei:”nu-ti mai alege haine inchise la culoare”, “asta te face slaba”, “asta te face grasa”, “asta iti sta bine”, “asta te face ieftina”, “asta iti scoate soldurile –ochii.. etc in evidenta”. Paralizata de atatea cunostinte (tre’ sa recunosc ca ma depaseau si pe mine unele comentarii) m-am gandit ca in mod cert este vreun batran chelios care a iesit cu protejata la shopping (apropo nu am zarit nici unul, cred ca oamenii nu mai fac shopping prin
tara
) sau cel putin un gay de la emisiunile gen Euforia sau B1 TV. Nuuuuu! Omul era desprins din peisajul Piata Sudului, cu burtica de rigoare, ghiulul si atitudinea de smecheras. Ea era chiar finutza si mi s-au dat ochii peste cap cand am vazut cum isi umpluse el mainile de umerase cu ce urma sa probeze biata fata.

Jazzy raining autumn day!

Thursday, September 13th, 2007
zambeste
Intotdeauna
zambeste de dimineata. Oricat de greu ti se pare, oricat de mult ai impresia ca
totul apasa asupra ta si tu te lupti cu toata lumea, ca totul se termina.

Mereu
o sa existe cineva care sa iti lumineze dimineata, sa iti trimita un gand bun.

Tu
esti visele tale, visele tale sunt tu. Tu le creezi, tu le duci la capat, tu le
abandonezi. Toate celelalte lucruri nu sunt decat niste accidente de pe parcurs.

Alinta-te,
pisiceste-te, vorbeste cu “draga”, “scumpa” si “dulceatza” si asa ti se va
raspunde. Gandeste pozitiv!

Tu
nu esti nimic altceva decat proiectia propriilor senzatii, trairi si perceptii
despre tine.

Alegeti
un week-end doar al tau, in care nu faci altceva decat sa zaci in capitala asta
imputzita. O zi a ta, in care te prefaci  ca muncesti, in care iti delegi toate
responsabilitatile tale. Fa-te ca ploua! Nu a murit nimeni pana acum din acest
motiv.

Asculta
muzica pe gustul sufletului tau. Un jazz ritmat, al epocilor de aur de altadata,
o dolce vita a anilor ’20 care sa te rupa din peisaj.

I-ati
week-end-ul tau de singuratate si muzica si udat flori, ia-ti toamna ta de melancolie
si putina oftica fata de cei care si-au permis sa iti lumineze vara si apoi au
ales sa te paraseasca in anotimpul depresiilor.

Nute agita,nu te grabi. Nu mai alerga in drum spre birou, spre casa.

De ce

fugi? Unde te grabesti? E ca pe sosea…merita pretul vietii tale cele cateva
minute in plus castigate de viteza?

Intodeauna
lucrurile se intampla asa cum vrei tu, mai devreme sau mai tarziu, trebuie pur
si simplu sa ai grija ce iti doresti pentru s-ar putea sa ti se indeplineasca
dorinta. Pur si simplu nu te mai gandi la nimic. Fa o pauza.Si nu le spune celorlalti. Vei vedea ca nici macar nu observa.

Ai
nevoie de putin egoism. Nu impartii totul cu toata lumea. Pastreaza niste mici
amanunte pentru tine si bucuria ta. Niste cuvinte si niste mail-uri al caror
inteles sa iti apartina doar tie si sa-ti aduca zambetul doar tie.

pentru ca….e luna plina!

Monday, September 10th, 2007
Mi-am rupt in doua toate recordurile la trecut peste stari depresive de una singura (relativ…-plocoane pentru meritul de netagaduit al lui Boo). Nici macar o saptamana de cand am crezut ca mi se rupe lumea in doua si I’m back in busssines!
 
Ori am inceput sa ma maturizez, ori devin o fata rea. Nu ma mai impresioneaza oamenii care ma dezamagesc. In curand chiar cred ca nu am sa o mai iau atat de personal.
 
Pe de alta parte postul din Fabrica-de jucarii (a se retzine ca e alta boo, nu Boo a mea) pune pe tapet mai clar decat am reusit eu vreodata sagetzile ce imi trec prin cap. Motivul pentru care nu vreau o viatza plicticoasa.
 
 

tot ce conteaza, daca mori, e sa lashi un cadavru frumos in urma!

Wednesday, September 5th, 2007

Woman
like a man- Damien Rice

Me and Boo, …we rule!Soon… the world!

Nu  inteleg de ce vor
toate femeile sa fie ca barbatii. Sa se ia la intrecere cu ei. De ce exista  expresia, fii barbata , femeie!  Si  nimanui nu-I trece prin cap sa spuna unui
barbat: fii femeie, barbate!

De ce tot vrem noi sa ne intrecem cu ei, sa ii invingem? De
ce pornim  din start de la ideea ca ne
sunt intrucatva  superiori?

Si acum sufar.  Dupa capitza mea de fan, dupa week-end-ul
meu  la munte, dupa  minciuna asta frumoasa pe care o
reprezenta  Soarele Meu.

04.09.2007

“Boo says:  viatza trece in mod regulat pe langa tine,
conteaza ce regulezi tu din ea”


Prin urmare, m-am
pornit sa regulez existentza lui Boo, singura care ma tolereaza asa cum sunt in
acest moment.

Pop-Up: nu mai imi spune nimeni ca stralucesc

Pop-Up: ca sunt frumoasa

Pop-Up: ca il inspir

Pop-Up: off

Pop-Up: dar doua zile mai astept

Boo : mie nu mi se zice asta in fiecare zi si supravietuiesc

Pop-Up: eu nu mai pot

Pop-Up: ciudat

Pop-Up: m-au distrus barbatii cu minciunile lor

Pop-Up: si  totusi am
nevoie de ele

Pop-Up: ca sa nu ma rup in doua

Pop-Up: macar daca te-ai decis sa ma minti frumos

Pop-Up: fa-o constant

Boo: bebe

Boo: termina cu prostiile ok?

Pop-Up: bey doar cu tine imi permit

Pop-Up: in rest tre sa zambesc

Boo: deci

Pop-Up: si sa zic ca nu s-a intamplat nimik

Boo: pot sa iti fac eu complimente zilnice

Pop-Up: stii ce inseamna asta pt mine, nu?

Boo: dar nu va ajuta

Pop-Up: moarte lenta

Pop-Up: of bebe

Boo: nu e moarte lenta

Pop-Up: ai dreptate

 

Pop-Up: bebeee

Pop-Up: stii care e faza cea mai tare?

Pop-Up: ca am atatia draci ca am un chef dement sa scriu

Pop-Up: din pacate nimik pentru birou

Pop-Up: dar bun si asa, nu?

 

Pop-Up: stii ca eu am o fobie legata de moarte pt ca nu o
inteleg si nu o pot controla?

Pop-Up: cam asta am eu acum cu MiculDzeu

 

Pop-Up: deci e incredibil ce greu trece timpul cand nu
fumezi

Pop-Up: am stat si am calculat, ca eu de fapt-in realitate,
munceam doar vreo 4 ore pe zi

Pop-Up: cam atat duc

Pop-Up: daca dau la o parte ceaiurile, cafelele, telefoanele,
tigarile. mesele. toaletele….

Pop-Up: te pomenesti ca te-a izbit cheful de munca de taci
acu de zoor…