Nu te-ndeparta nu ma mai lasa singura sa astept
nu te razgandi nu ma ocoli nu mai fugi imi canta Alifantis si Urziceanu. Iar eu… Nu am chef azi! Nici de tine, nici de mine, nici de noi sau de voi
de nimic pentru nimic in lume.
Sunt fortata de
imprejurari sa iau o decizie. Dragos are dreptate dar refuz! Nu vreau sa dau inocenta mea pe nici un strop de
maturitate.
Vreau:
sa pot vorbi cu
gura plina,
sa ma imbrac in blugi si tricouri largi cu mesaje flower-power, vreau sa imi pun cea mai
decoltata poza si cele mai obscene statusuri pe mess,
sa nu ma spal pe cap cu
saptamanile,
sa nu mi se mai intipareasca zambetul ala tamp de PR,
sa ma incui
in casa zile intregi fara sa raspund la telefoane,
sa nu imi mai pazesc spatele
de barfe, intrigi si muscaturi,
sa pot sa injur cu foc cand mi se pune pata,
sa
port ghete si sa nu le fac cu crema,
sa pot sa imi desenez o sageata cu dermatograful
pe fata,
sa pot flirta cu nerusinare cu cine vrea muschiu meu,
sa imi rod
unghiile,
sa imi pierd noptile fara sa ma gandesc la meeting-ul de a doua zi,
sa citesc o carte care sa nu
cuprinda cuvintele “marketing”, “pr”, “it”,
sa dorm noaptea fara sa visez la
task-urile nerezolvate de la office,
sa pierd ore in sir citind blog-uri, sa
pot scrie mail-uri care sa cuprinda mai mult decat propozitii simple si
sa palavragesc
pe mess mai mult decat monosilabic,
sa nu mai fiu multitasking (o zi sa imi ia
ca saimi cumpar tigari),
sa bantui prin lume fara vreun tel anume…
ma vreau pe mine
inapoi, zabauca ghidata de suflet si simtiri nu de strategii si termene limita,
aia mica si dusa nu angajata responsabila cu PDI.
that’s
