Archive for April, 2008

DO I MOVE YOU, Nina Simone

Thursday, April 24th, 2008

Sa-I spun ca stiu ca azi e ziua Lui si ca mi-as fi dorit sa ii strig la multi ani inca de la rasarit? NU. Sa-i spun: cand esti departe de mine imi vine sa urlu sa ma auda luna pentru ca intunericul sa ma cuprinda iar imaginea ta sa ma opreasca a ma zbate intr-una?NU. Sa sufar?NU. Sa traiesc, zic!

 

Mi-e somn si am ajuns la capatul puterilor si a  oboselilor. Ma cert si marai la toata lumea. Pisica  din mine a devenit catzel turbat si iar visez la insula mea fara semnal (o Barcelona tomnateca, o Londra la inceput de toamna).

Si au inceput sa ma chinuie intrebari din ce in ce mai dubioase. Semn ca ar fi cazul sa ii dau o pauza neuronului meu.Zic.
 

De ce alergi si te inghesui sa ocupi primul un loc in metrou cand oricum cobori la prima?
 

De ce te ridici de pe scaun si te indrepti catre usa exact in momentul in care metroul a plecat din statie si Vocea anunta urmatoarea oprire?
 

De ce ma urmaresc pe Twitter oameni pe care nu ii cunosc?
 

De ce este vremea asta ciufuta primavara?
 

THE END OF THE LINE, still Nina Simone

Aseara am supravietuit “Supravietuitorului”

Thursday, April 17th, 2008
Uimire totala: miercuri seara era plina ochi sala.
Prezenti: aproape nimeni din generatia celor care a crescut cu Lascarica ci mai degraba a celor care folosesc, fara a cunoaste contextul, expresia „un fleac, m-au ciuruit”.
Am inteles de ce era sala plina in momentul in care Lazariuc  a aparut  goala (frumos peisaj), dar mi-e neclar in continuare de ce erau prezente atat de multe cupluri.
Una peste alta, „Supravietuitorul” este o
comedie tragica.  Razi de  intregul penibil dar te intristezi stiind ca
defilam in continuare cu marele Nicolaescu, omul care face filme cu bugete
uriase pe care le-ar putea regiza si juca si bunicile noas
tre. De la tara.
Foarte nostim din start este faptul ca actorul
care inte
rprteaza personajul lui Nicolaescu in tinerete  are vocea acestui de acum. Cum ar suna Mickey
Mouse cu vocea Marelui? Cam tot asa.

Au salvat oarecum filmul (desi sunt uimita ca
au acceptat sa joace): Loredana, Lazariuc (chiar a jucat foarte bine. Am
senzatia ca de fapt nici nu a trebuit sa joace ci doar sa fie ea insasi. Dar
n-o cunosc si nu ma bag), Dichiseanu, George Mihaita si Jean Constantin.
Sa nu  ma leg de detalii. Va las sa
va distrati singuri. Doar ca…in anii’70, undeva in Europa Occidentala (vor ei
sa ne faca sa credem), exista abtibilde MasterCard pe usile restaurantelor. Ca
sa nu mai spun ca se filmeaza intrarea intr-un hotel/restaurant si interoriul
altora (nu mai exista locatii care sa permita intreaga filmare pentru acea
epoca?)
Inca traiesc cu impresia ca nu a fost adevarat
sau ca acest film s-a vrut a fi o gluma a lui Nicolaescu ce a vrut sa
demonstreze ca numele lui reuseste sa vanda orice porcarie (de curiozitatea,
daca nu pentru a o vedea pe Lazariuc goala, tot mergi la film).
Din pacate unii nu le pot face pe
toate:politica, femei si film, de exemplu. Si uite asa sfarsesti prin a face un
lungmetraj unde te joci cu pistoale, cu dialoguri fara sens, replici proaste si
o istorie fara inceput si sfarsit.
Ideile de baza ale filmului: o ruleta ruseasca
adaptata la nivelul unui joc extrem in doi si magica poveste a lui Zavaidoc,
sunt  excelnte si ar fi putut servi in
mod cert unui regizor cu viziune, talent si intelegere a realitatii.
Nu-mi iese din cap blonda care a venit la
Brancu in emisiune (cred ca Rus era) si care se miorlaia ca apare in film si ce
onoare si ce frumos ca a avut  rulota ei.
Bine nu chiar a ei. A impartit-o cu Lazariuc. Si ce s-au mai imprietenit. Ce
femeie! Ce caracter!  Are asta blonda
doua onomatopee in film si apare in jur de 30 de secunde (si in alea e trista
si fals).

Aaa si daca tot v-am facut curiosi (nu merita
sa il vedeti ca ii cresteti incasarile pe nedrept, dar merita pentru ca este un
dus rece care te face sa apreciezi noua generatie si mai mult), incercati sa nu
il vedeti la Cinema Pro decat daca nu vreti apa sau popcorn. Amaratii aia doi
care serveau pareau mahmuri si in orice caz total depasiti. Trecusera minute bune de cand filmul incepuse si ei nu
terminsarea cu clientii (care mai prestasera o coada la bilete).

just love her

Saturday, April 12th, 2008

Nu mai sunt o perioada

Wednesday, April 9th, 2008
Am ales sa nu mai
fiu pentru ca e mai simplu asa. Poate ca asa nimic nu ma va atinge si timpul,
cu toata desaga lui de bucurii si dezmagiri, o sa-mi inghete atributele astea
umane. Nu mai sunt o perioada…om. Cam asta e ideea: strutz, girafa, pisica,
elefant…orice dar nu om. Nu mai vreau. Am obosit.
shy_elephant 

Astazi sufar de
depresie si, daca asa am hotarat eu, inseamna ca asa e cel mai bine pentru mine
si de asta am sa ma bucur pana la capat. Se spune ca inaintea oricarui
rasarit  este noaptea. Sunt mai mult
decat convinsa ca eu locuiesc pe la vreun pol.

O fi de primavara
ca nu ii gasesc rostul altfel si incepe sa ma sperie si pe mine nu numai pe cei
din jur.Nu ma mai inteleg si nu ma mai plac si faptul ca in fiecare zi primesc
complimente de la femei de peste 40 de ani nu ma incanta (ieri, o babuta
simpatica s-a apropiat de mine incet si mi-a soptit „Doamne, sa nu te superi pe
mine da’ frumoasa mai esti” iar azi casierita de la Electrica si-a ridicat
ochii catre mine adulmecand „Ce parfum frumos aveti, domnisoara. A inflorit
camera.Da si dvs…frumusica foc!” WTF!?) ba chiar risc sa o dau in paranoia.

Tot la cuvinte
ajung. Poate ca doar atata pot. „Te iubesc” nu am putut spune decat unui singur
om. Nu-mi iese, nu mai pot sa il rostesc pentru ca nu l-am mai simtit. Si acum,
dupa ce de comun acord ne-am despartit drumurile, tot el este singurul om
caruia i-as putea spune aceste cuvinte. Dezvolt obsesii in schimb. Asta e
probabil substitutul meu de iubire. Atrag alaturi de mine un om, il inalt pe un
piedestal si ma sprijin de el. Si la un moment dat statuia cade … in capul
meu. De la atatea lovituri mi-au intrat picioarele in pamant pana la genunchi
si am dureri  mari de cap. Am devenit
imuna si la surogatele pentru pastilele de cap (aventuri de o noapte, iesit in
oras cu fetele, retras in carapace). Nu-mi asigura nici una somnul.

Am o pepiniera de
barbati in jurul meu si eu continui sa imi cresc  ferma de animale. Primesc flori de la
necunoscuti pe strada dar pastrez niste stuf care s-a prafuit deja la capatul
patului.