De nenumarate ori
am observat asemenea cupluri pe strada, el fiind cel care ducea mandru ca un
patruped bine dresat, geanta jumatatii.
Mai intai am interpretat gestul ca pe o
exagerata forma de gentilete. Apoi m-am
gandit ca poate are fata hernie de disc si o supara rau si ii ia o greutate de
pe umeri.
Nu, nu, nu si nu.
Barbatii respectivi se ofera voluntari aiurea sa duca de la gentute mici si
roz, pana la uriase babornitze, in functie de moda momentului si gusturile,
indubitabil proaste, ale mandrei. Clar proaste pentru ca numai o muiere de
cartier si fara gusturi poate accepta, darmite si pretinde, ca masculul sa ii
tarshie mandru pe un umar, vulgara imitatie de geanta.
Inca un lucru pe
care nu am reusit sa il inteleg neam! De ce iti iei, fata, imitatie din Obor?
Ca doar toata lumea, inclusiv tu, stie, simte si vede ca e imitatie. Exista
vreo satisfactie din a purta imitatii?
Azi, individul, pe
langa mersul agale si gentuta roz, invartea pe umar si o mandrete de sacosa in
care se vedea clar ca isi depozitase un ziar si inca ceva. Si am inteles ca ei
sunt de fapt sacosharii romani de care te izbesti in intreg Bucurestiul.
Oamenii care desi nu au nimic de transportat isi iau o sacosa cu ei, in care
aterizeaza inevitabil averea personala la purtator: cheile(sechele de pe vremea
cheii de acasa legata de parinti de gat), un ziar si eventual telefonul (ca sa nu
le atarne in buzunar). Oameni carora le este oricum indiferent ce tin in mana
atata timp cat nu trebuie sa isi bata capul ce sa faca cu ea.
Sacosharii astia,
poate mai mult generatia gold, se intersecteaza mai mult ca sigur cu categoria
codasi (marcati de epoca Ceausescu grav) care reusesc sa creeze aglomeratie
pana si in locurile unde te astepti mai putin. Aeroporturile, de exemplu, raman
in continuare in top ca locurile unde identifici cel mai usor un
roman-sacoshar. Toti au zeci de bagaje de mana (daca tot au sacoshe macar sa
fie d’alea de firma cu nume mari si colorate) si de obicei chiar un gemantan,
iar in momentul in care ajung la terminal se aliniaza la rand in fata receptiei,
incurcand circulatia si creand senzatia unei greve. Spre disperarea insotitorilor
de zbor care nu reusesc sa ii convinga niciodata ca inca nu a inceput
imbarcarea sau acum se imbarca clasa business. Ei in primul rand nu stiu alte
limbi (nici romana nu o vorbesc ei foarte coerent) si colac peste pupaza nici
nu le pasa. Magazinele sau localurile din terminal inseamna bani cheltuiti
aiurea (ei cand ies in oras se duc pe banca in Cismigiu) si nu au de gand sa
lase avionul sa plece fara ei.
Sa mai discut si
despre aplauzele si cozile formate in avion imediat dupa ce acesta aterizeaza?
Recunosti un avion plini de sacoshari dupa zgomotele pe care le auzi la
aterizare: un oftat general de usurare, aplauze, un click generalizat al
centurilor care zboara, zgomotul trapelor de bagaje care se ridica uniform si
apoi tropotul pasilor catre coborare. Timp de desfasurare?10 secunde. Ei se
grabesc vesnic undeva? Dar unde? Si mai
ales… de ce?
