provinciala.ro

Sa-nnebunesc ca nu-nteleg de ce, dar astazi cred ca mai bine ramaneam acasa, in patuc, cu nasuc sub paturik. Si ziua inca nu s-a terminat.

In genunchi. Cam de acolo am devenit constienta de cum sta treaba. Si totusi ziua incepuse bine. Mi-am luat toate uleiurile si tincturile ca, deh, a dat frigu’n oasele mele ruginite si in sufletul meu chinuit. Am reusit sa nu iau cu mine ditamai portia de legume gatite cu o seara inainte special pentru masa de pranz. Ca nu mai puteam sa car o pana. M-am incadrat chiar in timp – la 9 o zbugheam pe usa. Ma astepta o zi….plina. Si a sunat o colega. Locuieste langa mine si se oferea sa mergem cu masina. Bad idea sa accept. Ca ea doar ce se trezise si pana sa ajung in dreapta ei in masina, m-am plimbat un pic cu metroul, am inghetzat in statie alaturi de o vanzatoare de flori si am sunat-o de nenumarate ori. Si am urcat in masina si m-am bucurat ca desi e prima zi de scoala si ploua, nu e foarte aglomerat si chiar daca ne-am ratacit in drum spre cealalata parte a orasului unde muncim, GPS-ul-Ioana ne-a readus pe calea cea buna si ca dupa 1:40 h am ajuns la office. Unde, pentru ca ploua, am vrut in subteran nu in parcarea suparetajata de alaturi. Aici paznic lipsa, cartela neam, coada de 3 masini la bariera. Era tarziu, telefoanele sunau…am cedat si am plecat sa urlu la pazinicii din cladire sa-si trimita colegii la munca. New bad idea.

Super WGP-ul asta  unde ne-am transbordat cu totii birouashele are multe calitati dar doua mari defecte:1. Fantanile merg si pe ploaie torentiala, 2. Pe langa pavajul cubic detine niste fasii-de-ornament din gresie pe care baletezi incredibil pe orice vreme. In graba mea,eu am baletat in zbor pana cand am ajuns…

in genunchi. in ploaie. la coltul cladirii, sprijinindu-ma in maini pe laptop. Fustita scurta, cladire cu geamuri de sus si pana jos…va mai zic? Priviri sugestive din partea tuturor masculilor care scanau o dama bine in fusta scurta cu genunchi beliti si ciorapi sfasiati de sus si pana jos.