Cum Drq-ul isi
baga coada inca de luni si imi da peste cap existenta fara sa ma intrebe sau sa
mai astepte, macar din respect fata de traditii, ziua de maine (marti 13), fac
si eu o retrospectiva si apoi ma pitesc iar intr-un colt unde am de gand sa
stau pana trece. Ca doar n-o tine o vesnicie.
Azi imi lipsesc
oamenii cu dorinte si vise nebunesti si asteptari nerealiste, blonavi de
sperante si vise. Cei care nu au inglobat cuvantul „nu” in vocabular, care
iubesc pasional si fara regrete fara judecati sau prejudecati.
Pun pariu ca
saptamana trecuta cand a nins iar s-a umplut internet-ul de bolnavicioase
post-uri ale melancolicilor turbati care
si la inceput de an trag o linie publica si prevad viitorul.
Indiferenta ucide…iar
lucrurile capata importanta pe care le-o dai tu. Cum ne bantuie trecutul. Ala pe
care nu vrem sa il ascundem dar preferam sa il tinem pentru noi.
Mi-am pierdut
telefonul saptamana trecuta. Si ma ofticam doar de cartela. Si a sunat omul care
l-a gasit calcand pe el, pe ultimul numar apelat. Si mi l-a dat inapoi.
Multumesc!
Am vazut: The Day The Earth Stood Still. Si ce
daca? Prost. Rau. Actori nepotriviti cu scenariul, ideea cu decorul, mesajul cu
scenariul, ideile cu epoca…ce mai timp pierdut din viata. Si a mea si a lor,
celor implicati in proiect.
M-am obisnuit sa
nu isi aminteasca ziua mea si nici nu mai tin neaparat ca primul sarut sa fie
impresionant si nici nu ma ma astept la fiorii de la prima intalnire. Stapana
si calare pe situatie gasesc ca sunt putine momente in care sa cad sau sa
ingenunchez de buna voie. Motivul din spatele trandafirilor de luni m-a pus pe
ganduri.
Si pe la mijlocul
saptamanii trecute mi-am adus aminte razand in sinea mea cat de usor poti sa
distrugi imaginea companiei tale daca ai
un HR si/sau un speaker de joasa speta. Situatie intalnita, din pacate, la
majoritatea marilor companii in Romania, care umfla bugetele de advertising si
impanzesc revistele cu reclama si advertoriale dar uita:
- sa le explice”purtatorilor de cuvant” ca o
prezentare nu inseamna un ppt umplut de
cuvinte pe care il citesti cu voce transpirata si in care te pozitionezi ca
leader fara nici un argument
- iar
HR-ilor ca daca recrutezi in numele companiei respective, mai ales de la un
anumit nivel in sus, nu zici „va sunam noi” si nu ai nici macar bunul simt sa
dai un raspuns negativ. Mail-ul de respingere nu costa decat putina diplomatie,
sa lasi o usa deschisa.. ca nu se stie niciodata cand mai dai nas in nas cu respectivul.dar
cine si-a batut capul sa inteleaga ca hr-ul tre sa aiba si putina diplomatie de
PR.
