m-as plimba lenesa si desculta prin parc. pe iarba verde frageda si moale. sa ma umplu de pamant pe talpi si sa simt reconfortant fiecare terminatie nervoasa cum se infioara de atingerea cruda.
si pentru ca nu stiu exact de ce nu se poate chiar acum sa fac asta, ma razbun pe lumina de neon petrecandu-mi timpul pe blog, locul unde nu am mai calcat de multisor. asa ca trecem pe scurt in revista statusul lunii (cred):
